subordine
Смотреть что такое "subordine" в других словарях:
subordine — subórdine (subordonare) s. f. (sil. mf. sub ) ordine Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic SUBÓRDINE subordine f. : În subordine (sau în subordinele cuiva) supus unei persoane superioare în grad; sub ascultarea cuiva. /sub + … Dicționar Român
subordine — /su bordine/ s.m. [comp. di sub e ordine ]. [situazione di secondarietà, solo nella locuz. prep. in subordine : venire, passare in s. rispetto a un altro avvenimento ] ▲ Locuz. prep.: in subordine ▶◀ in secondo piano, in sottordine. ‖ dopo. ◀▶ in … Enciclopedia Italiana
subordine — su·bór·di·ne s.m. CO spec. nella loc. → in subordine {{line}} {{/line}} DATA: 1960. ETIMO: der. di ordine con sub . POLIREMATICHE: in subordine: loc.avv … Dizionario italiano
subordine — s. m. nella loc. avv. in subordine, in grado subordinato ad altri, in dipendenza; (est.) in via subordinata, come seconda ipotesi … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
subordine — {{hw}}{{subordine}}{{/hw}}s. m. ¡ Solo nella locuz. avv. in –s, in grado subordinato ad altri, in dipendenza … Enciclopedia di italiano
subordine — pl.m. subordini … Dizionario dei sinonimi e contrari
directivă — DIRECTÍVĂ, directive, s.f. Instrucţiune generală dată de un organ superior organelor în subordine, cu scopul de a îndruma, a orienta sau a determina activitatea, atitudinea, conduita acestora. – Din fr. directive. Trimis de LauraGellner,… … Dicționar Român
subordin — SUBÓRDIN, subordine, s.n. 1. Subdiviziune a unui ordin în sistematica ştiinţelor naturii. 2. (În loc. adj. şi adv.) în subordine sau în subordinele cuiva = (aflat) într un raport de subordonare faţă de cineva sau de ceva. – Sub1 + ordin (după fr … Dicționar Român
subordinar — Se conjuga como: amar Infinitivo: Gerundio: Participio: subordinar subordinando subordinado Indicativo presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. subordino subordinas subordina… … Wordreference Spanish Conjugations Dictionary
tutelar — TUTELÁR, Ă, tutelari, e, adj. Privitor la tutelă, care aparţine unei tutele, care constituie o tutelă; care ocroteşte, protejează. ♦ Care are în subordine o instituţie, organizaţie (exercitând atribuţii de coordonare, de control etc.). – Din fr.… … Dicționar Român
dispoziţie — DISPOZÍŢIE, dispoziţii, s.f. 1. Prevedere obligatorie cuprinsă într o lege sau într un regulament; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior şi obligatorie pentru organul în subordine. ♢ loc. adv. La dispoziţie = la îndemână. ♢ expr … Dicționar Român
